Vezi și alte filme Articolele mele

Serialul Trandafirul negru care poate fi urmarit de luni pana vineri, la 13:45 doar la PRO TV, ne arata ca Turcia, desi este o tara moderna, inca se zbate intre traditional si modern. 

Discrepanta intre orase care au in centru zgarie nori si la periferie case de chirpici vine ca un soc intr-o perioada de continua modernizare, iar traditia si rolul barbatului si al femeii in societate inca nu s-a schimbat prea mult. 

Ece Uslu ne vorbeste in acest interviu despre cum vede ea lumea si societatea in care traieste in fiecare zi. 

Este ”O sa invete sa bata, daca este batut si iar batut” o replica care transmite un mesaj legat de manifestarea barbatiei in Turcia?

Da, sigur ca acesta este mesajul. Eu sunt impotriva, dar nici nu vreau sa fac diferenta intre barbat si femeie. Sunt de parere ca mai intai omul trebuie sa fie om. Barbat sau femeie, mi se pare foarte ciudat sa fac diferenta.

Spui asta referitor la orice subiect?

Da, este foarte important sa fii om. Cred ca cel mai important pentru o persoana este sa se educe si sa se cunoasca foarte bine pe sine. si femeia bate barbatul, sau copilul pentru ca... dar acum am intrat intr-o noua epoca.

Am intrat?

Eu cred ca am intrat. Traim intr-o epoca a schimbarii. Cred ca totul va fi diferit si am speranta. Iar pe ceilalti, care nu au realizat acest lucru, ii consider niste oameni care nu s-au trezit.

Este o discrepanta intre partile centrale ale oraselor unde vedem zagrie nori si zonele de periferie unde sunt inca case din chirpici? Ce inseamna pentru tine acest lucru?

Noi pierdem naturalul, asta este cea mai mare suparare a mea. in Europa, se cresc copaci si in zone pietroase, iar noi, aici, facem ca totul sa dispara sa putem construi zgarie-nori. Un lucru foarte trist, bazat pe economie si capitalism.

Care crezi ca este solutia pentru aceasta problema?

Prin cooperarea mai multor actori, se pot realiza proiecte pentru a atrage mai multi spectatori acolo si totodata pot infrumuseta acel loc... Cu siguranta, daca s-ar obtine o autorizatie, dar cateodata este prea tarziu pentru anumite lucruri. Cateodata ni se inchid orizonturi, sunt lucruri injositoare si cred ca acesta este unul dintre ele.

Care este lucrul te deranjeaza in acest moment in Turcia ?

Sunt atatea lucruri... oare cu care sa incep?! Eu incerc, cat de mult pot, sa stau departe de aceste lucruri. De fiecare data cand deschid stirile, numai lucruri rele. M-am saturat! Vreau sa aud si vesti bune. De aceea, stau departe de astfel de lucruri. Ma enervez si ma afecteaza, imi face rau. insa este un lucru pe care vreau neaparat sa il spun: indiferent despre ce ar fi vorba, trebuie sa actionam, inainte de a fi prea tarziu.

La 16 ani ai lucrat cu Ferhan Sensoy, cum v-ati cunoscut?

Da, pe vremea aia eram in scoala primara. Am intrat in examen la Teatrul Nobetci al lui Ferhan sensoy si am castigat. Un an am jucat in piesa ”Clasa noastra”. Dupa aceea, a trebuit sa ma intorc neaparat la Izmir. Cand m-am intors in Istanbul, am dat examen la sahika Tekand Studio, si am castigat, continuand aici un an. Dupa aceea, usor usor lucram si invatam in acelasi timp. De fapt, am inceput de la o varsta frageda, 15-16 ani, impreuna cu scoala. Lucrurile au inceput sa vina de la sine si au ajuns pana aici.

Care este legatura ta cu viata culturala, artistica?

Initial, am vrut sa fiu balerina si nu s-a putut. Picturile mele erau foarte frumoase, aveam ureche muzicala, aveam talent la muzica. Am fost tot timpul preocupata de cultura si tot timpul am vrut sa fiu un om al ei.

Cum iti pastrezi prioritatile si cum reusesti sa treci peste momentele grele?

Cu siguranta lucrurile astea te invata ceva, chiar daca este rau, iti deschid usi noi. Sunt si putin incapatanata. in ciuda faptului ca nu sunt o persoana care este mereu in centrul atentiei, imi place sa incerc sa imi validez adevarurile mele si sa continui sa merg mai departe in viata.

Cum iti petreci timpul liber?

Cand am timp liber, imi place sa raman singura, sa ma rog. Am inceput sa fiu foarte entuziasta de ideea de a ramane eu cu mine. in tinerete m-am plimbat mult, eram foarte sociabila. Dupa aceea am stat, pentru ca ma plictisisem de toate. Totul incepuse sa isi piarda din farmec, sa devina monoton. Am inceput sa fac si alte cautari si am descoperit drumul cel bun, ca o coincidenta. Sincer, nu cred ca finalul unui lucru este o coincidenta, dar toate acele usi s-au deschis, iar eu le-am deschis bratele. Sunt foarte fericita si ma simt foarte bine.